“La vita come deve si perpetua, dirama in mille rivoli. La madre spezza il pane tra i piccoli, alimenta il fuoco; la giornata scorre piena o uggiosa, arriva un forestiero, parte, cade neve, rischiara o un’acquerugiola di fine inverno soffoca le tinte, impregna scarpe e abiti, fa notte. È poco, d’altro non vi sono segni”

Mario Luzi

Friday, 27 May 2022 00:00

Cant’ ‘a luntan’

Written by 

Nuje c’alluccamm’ pe’ ce sentì
E nun guardamm’ pe’ verè
Nuje che ‘e banner’ so’ stracci allert’
E che ogni straccio è ‘na banner’


Nuje che ‘a vita è semp’ ‘na tarantell’
Nuje ca “vien’ cà guard’ comm’ staje bell’”
Nuje c’ascimm’ fujenn’ senza ‘mbrell’
Pe’ ‘a foja ‘e nun ce perder’ ‘e stell’

Nuje che ‘a camorra ce cumann’
Nuje che ‘o stat’ è semp’ ‘o lupo
Nuje che tant’ ce sta poc’ ‘a fa’
Nuje che pensamm’ sul’ a magnà

Nuje c’arrubbamm’ e nun’ ce ne fott’ chi cumann’
Nuje ca ve ramm’ ‘o core e nun cuntamm’ ll’ore
Nuje ca jastemmamm’ l’anem’ ‘e chi v’è mmuort’
Nuje ca priann’, ancora ce chiagnimm’ e muort’

Nuje ca ce stann’ accerenn’ e nun vulimm’ murì
Nuje ca ‘o ssapimm’ buon’ ma nun ‘o vvulimm’ capì                 
Nuje ca ce suppurtamm’ e nun’ ce putimm’ verè
Nuje ca jettamm’ ‘o sang’ pe’ nun ‘o ffa’ verè 

Nuje ca c’avutamm aret’ pe’ nun guardà annanz’
Nuje ca c’addurmimm’ ch’e dulure ‘e panz’
Nuje ca nun tenimm’ ‘a ciort’ e né ‘a crianz’
Nuje c’aspettamm’ ‘a mort’ chin’ ‘e speranz’

Nuje che e parient’ so’ semp’ ‘e parient’
Nuje che e cumpagn’ so’ semp’ e cumpagn’
Nuje che ‘o sparagn’ nun è maje guaragn’
Nuje che se chiagn’ se fott’ e se magn’

Nuje ca speramm’ avvacant’ aret’ a ‘na manìa
Nuje ca ce perdimm’ sturdut’ ‘ind’ a ‘na litania
Nuje ca ce rassignamm’ a campà c’a malatìa
Nuje che c’è passat’ ‘o suonn’ e pur’ ‘a fantasia

Nuje ca quand’ stamm’ luntan’ ce sentimm’ cchiù vicin’
Nuje ca Napule è a cchiù bell’ e tutt’ ll’at’ ‘na latrin’
Nuje ca afflitt’ po’ aspettamm’ sul’ ‘o sol’ r’a matin’
Nuje ca “po’ che ce ne fott’!?” e “jat’ a ffa’ quatt’ bucchin’!”

Nuje che ‘e vvot’ so’ sul’ io
Ca rind’ ‘o suonn’ cant’
E nun me voglio scetà





In copertina: Napoli, Mimmo Jodice, 1990

Leave a comment

il Pickwick

Sostieni


Facebook